Recenzie carte – „A fi părinte – Artă și provocare”

OFERTA DISCOUNT 30% VALABILA PENTRU TOATA LUNA NOIEMBRIE 2019

Dr. Razvan Gogălniceanu – Medic psihiatru și psihoterapeut în cadrul CCPP Sion, Elveția; Psihoterapeut-formator în cadrul APPAR (Asociația de Psihologie și Psihoterapie Adleriană din România).

Comportamentul inadecvat al copilului nu reprezintă adevărata problemă. Este numai o soluție a unei probleme pe care copilul o trăiește.
Și copilul, ca orice om are o nevoie legitimă de a se simți inclus în familie și de a avea propriul loc în societate.

Ca adulți am învățat să realizam acest lucru, în timp printr-un anumit comportament. Este necesar să înțelegem ca același lucru îl dorește și un copil care încearcă să-și asigure locul în familie printr-un comportament directionat.

Dr.Rudolf Dreikurs, inițial student al lui Alfed Adler, în calitate de medic psihiatru în consiliere familială în Chicago, a recunoscut că în cazul copiilor cu vârste cuprin-se între 10 și 12 ani fiecare comportament eronat ascunde un scop imposibil de exprimat și explicat la vârsta respectivă, dar care poate fi identificat de părinte, ca adult.

A fi parinte - se Silvia Doriana Souca

Ultimele 10 bucati - Lichidare stoc - oferta discount 30% valabila pentru toata luna noiembrie 2019

Părinţii se comportă ca şi cum ATENŢIA ar fi o cană ce poate fi umplută la nevoie, din care copilul bea şi atunci când se satură va spune: „Mulţumesc frumos, m-am săturat, acum poţi merge liniştit să îţi vezi de ale tale!”. Problema este că această cană a atenţiei are fundul găurit. Noi tot punem acolo, dar ea „nu se dă niciodată umplută”. Pentru copiii care caută ATENŢIE, noţiunea „de ajuns” nu există. Atenţia pe care le-o acordăm este uitată repede.

Suntem adesea tentaţi să răspundem unui comportament inadecvat sau unui ţel al copilului nostru care ne provoacă sentimente negative. Adesea suntem tentaţi să încercăm să „schimbăm” copilul şi să îl convingem că ceea ce face este greşit. Această atitudine a noastra va conduce mai degrabă la crearea unei stări de defensivă şi lucrurile se pot chiar înrăutăţi pentru că copilul nu înţelege. Atunci când realizăm care este scopul copilului, realizăm şi descurajarea pe care el o simte şi suntem mai aproape de a putea interveni pentru a ne modifica reacţia la comportamentul său nepotrivit.

Suntem „tentaţi” cel mai adesea să îi lăsăm în pace pe copii atunci cînd se joacă „frumos” şi să intervenim numai în momentul în care există o problemă. Abordarea pare logică, însă nu funcţionează: îi arătăm copilului că poate căpăta atenţie atunci când nu se comportă bine şi pierdem ocaziile de a ne arăta aprecierea pentru momentele în care lucrează constructiv. Trebuie să acordăm atenţie copilului atunci când nu o cerşeşte.

Din punctul meu de vedere, prin limbajul sau simplu și direct, Silvia Souca încearcă și reușete să transmită corect principiile adleriene care stau la baza educației copiilor. Îmbinând o modalitate de adresabilitate directă către citior, prin folosirea persoanei întâi singular și plural, cu o altă modalitate impersonală atunci când explică cazurile exemplificative, reușește să transmita mesaje puternice, cu impact puternic asupra parinților și asupra tuturor celor interesați de domeniul parenting-ului. Personal, găsesc că este bine închegată în jurul conceptelor de baza și a interpretărilor ce pot fi date diferitor comportamente.

Eu privesc cartea „A fi părinte – Artă și Provocare” ca pe un bun instrument de lucru fie în cabinet, fie în grupuri de lucru cu părinții. Criteriile sale de referință urmează linia Psihologiei individuale a lui Alfred Adler, psihiatru și psihopedagog care a pus bazele în Viena anilor 20-30 a mai mult de 30 de centre de lucru cu părinții și copiii. Cartea sa, readuce în actualitate, într-o notă care-i este personală, o manieră de lucru consacrată de psihoterapeuți foarte cunoscuti ca: Rudolf Dreikurs, Harold H. Mosak, Bernard H. Shulman, Betty Lou Bettner, Wes Winget.

Silvia Souca are un back-ground interesant, acoperind o zonă de formare tehnică, inginerească, apoi o experiență de management, pentru ca în jurul anilor 2010 să vireze către studii în zona psihologiei. În acest ultim domeniu, Silvia Souca aprofundează terenul psihoterapeutic, teren al sensului și relațiilor, al căutării de sens.

Formarea pe care o alege este cea care urmează sistemul de gîndire propus de Dr. Alfred Adler – acesta fiind unul dintre cei trei fondatori de școală psihologie și psihoterapie vieneză (alături de Sigmund Freud și Viktor Frankl). Așadar, Silvia Souca se formează în cadrul Asociației de Psihologie și Psihoterapie Adleriană din Romînia, dar urmează în paralel o formare în zona de life-coaching în cadrul celebrei formule Marte-Venus.

Silvia Souca îmbină experiența propriei vieți cu o bună aprofundare în chestiunile psihotera-piei și coaching-ului și cu o experiență practică cîștigată în cadrul stagiilor practice, dar și în cadrul experienței de cabinet. În carte Silvia Souca exprimă toate acestea și caută să ofere celorlalți interesați de același subiect o măsură personală a citirii prin prisma prisma lui Alfred Adler, o perspectivă asupra relațiilor, vieții și responsabilităților fiecăruia în acestă viață, perspectivă ce pune chiar bazele unor domenii extrem de prizate astăzi, cum ar fi psihologia organizațională, cea socială, precum și diversele tipuri de psihoterapie contemporană.

Pe parcursul formării academice în Psihologie și Psihoterapie, Silvia Souca vede peste 100 cazuri în mediul spitalicesc, pentru ca apoi să își exerseze abordarea terapeutică în peste 250 cazuri (psihoterapie & mediere parinti-copii) la cabinet. Publicarea acestei cărți face parte din urmarea firească a drumului vieții Silviei Souca, ea căutînd ca fiecare dintre noi de altfel, să aducă împlinire nevoilor vieții sale: nevoia de apartenență, nevoia de semnificație și recunoaștere, nevoia de încredere în și din partea celorlalți și nevoia de încurajare.

Am cunoscut-o pe Silvia Souca din perspectiva de formator în cadrul Școlii de Psihoterapie adleriană (APPAR), postură care mi-a permis să cunosc din frămîntările acestui om, din felul în care își căuta și își muncea succesul, din iluziile și reușitele ei de viață personală și profesională. Tot acestă postură mă face să mă bucur, astăzi cînd scriu aceste rînduri, de rememorare a momentelor de întîlnire cu Silvia Souca, apariția acestei cărți readucîndu-mi în minte calitățile ei personale: tenacitate, conștiinciozitate, generozitate, claritate în scop, bună organizare, orientare spre reușită, respectul pentru ceilalți, pentru educație și viață.

Dr. Razvan Gogălniceanu – Medic psihiatru și psihoterapeut în cadrul CCPP Sion, Elveția; Psihoterapeut-formator în cadrul APPAR (Asociația de Psihologie și Psihoterapie Adleriană din România).