Este INFIDELITATEA o forma de abuz emotional?

Este INFIDELITATEA o forma de abuz emotional ?
Acest articol apare ca urmare a unei discutii cu tenta de provocare corecta primita din partea unui utilizator facebook. Pe scurt mi s-a pus o intrebare cu privire la opinia mea in legatura cu pozitia pe care o am cu privire la infidelitate ca forma de abuz emotional.
Mi s-a parut CORECTA datorita faptului ca a folosit sintagma: ”abuz emotional”. Cu alte cuvinte a corelat actiunea (fapta = abuz) cu emotiile aferente. Orice fapta ar trebui corelata cu un efect si tocmai aceasta asociere cu o emotie stimulata de fapta, m-a determinat sa o cataloghez ca fiind corecta.

Voi argumenta raspunsul luand in considerare experienta profesionala si pe cea personala. Incep cu experienta profesionala: abuzul emotional se bazează pe o relație biunivoca intre abuzat si abuzator si presupune apariția emoțiilor distructive. Pentru abuzator putem vorbi de URA,FURIE, MANIE, pentru abuzat paleta emoțiilor este mai amplă: FRICA, SPAIMĂ, TEROARE, PANICA, TEAMA, etc.
Fiind vorba de o relație pentru mine in calitate de pasihoterapeut de cuplu este important să analizez situația in care se afla partenerii, luand in considerare fapte si emotii aferente ambelor persoane implicate.
Daca m-as raporta doar la un singur partener, rezultatul analizei ar putea fi eronat. De aceea la cabinetul de psihologie ma raportez si analizez faptele ambilor parteneri pana la aparitia infidelitatii. Din experiența mea niciunul dintre partenerei nu este vinovat 100%. Fiecare dintre parteneri a facut greseli, dar cuantumul vinovăției este dificil de stabilit. Dacă cineva mi-ar cere sa dau un verdict personal, in cazul adulterului ca formă de abuz emotional, m-as abtine si chiar as fi circumspecta…

Este INFIDELITATEA o forma de abuz emotional ? – Psihoterapeut Silvia Doriana Souca

In ceea ce priveste experienta personala, in calitate de femeie si partener in doua cupluri, sunt de părere că infidelitatea in sine (ca fapta), nu poate fi considerata un abuz emotional univoc, ci mai degraba poate fi considerat ca un raspuns emotional la existenta unei stari tensionante din cuplu intr-o perioada.
In general femeile sunt „mai discrete” cand comit o infidelitate. De ce oare? Am putea identifica mai multe motive de natura emotionala: resentiment, dezgust, revolta, ostilitate, ranchiuna, etc… Pot fi multe cauze care sunt determinate de „povestea de viata” a persoanei.
In orice caz este bine de reținut faptul ca raspunsul femeii este „emotional”, iar cel al bărbatului este „focusat” pe o problemă la care cauta raspuns. Acest lucru este valabil atunci cand cele doua principii (masculin/feminin) care exista in fiecare persoana, sunt in echilibru. In cazul in care predomină unul dintre ele in actiunile persoanei, putem sa vorbim de un dezechilibru intre cele doua principii. Cu alte cuvinte persoana reactioneaza comportamental, utilizand atitudini specifice genului opus celui cu care se identifica (se exclud situatiile specifice identitatii de gen sau de orientare sexuala).

Inchei cu mai multe intrebari la care v-as invita sa imi dati un raspuns, daca doriti. Din punctul dumneavostra de vedere:

1. Este infidelitatea un comportament normal sau anormal?
2. Cand va referiti la infidelitate, o incadrati automat in domeniul imoralitatii?
3. Este loialitatea un comportament invatat, asumat sau indus social?

29.08.20

Programează Întalnire

“Cea mai mare glorie nu o dobândeşti atunci când nu eşti doborât, ci atunci când te ridici după ce ai căzut”- Confucius.