Studiile epidemiologice arata ca cel putin una dun doua persoane experimenteaza de-a lungul vietii, o astfel de frica excesiva. O clasificare a principaleor temeri la adulti: ANIMALE si INSECTE – insecte soareci serpi (22,2%); INALTIMI – balcoane, parapete, schele, drum in panta (20,4%); SANGE – vedere,injectii, recoltari (13,9%); SPATII INCHISE – lift, camere mici incuiate cu cheia,locuri fara ferestre (11,9%); APA – scufundarea capului in apa, inotat in apa adanca (9,4%); FURTUNI – tunete, fulgere (8,7%).

Temerile naturale specifice vremurilor in care traiau stramosii nostri, le-au permis acestora sa supravietuiasca si sa fie transmise genetic pentru a asigura perpetuarea speciei. Discutam astfel despre fiarele salbatice, inaltimi, intuneric, ocazii de a varsa sange si dezastre naturale. De-a lungul istoriei au fost destule persoane care nu au fost suficient de inspaimantate ca sa lase ca mostenire genetica prudenta, aspect cu care ne confruntam destul de des, actualmente.

La temerile naturale se adauga cele culturale, care difera de cele naturale prin caracterul lor fluctuant determinat de perioadele istorice ale omenirii. „ A le numi TEMERI este, de altfel, discutabil in planul strict al emotiilor. Sunt mai curand nelinisti psihologice, avand un continut psihologic redus fata de cel al fricii. Ca si anxietatea, aceste temeri corespund asteptarii unui presupus pericol, mai putin prezentei efective a acestuia: din acest motiv ele se adreseaza viitorului (ce va sa vie; evolutii sociale sau stiintifice).

Dar ele figureaza ca temeri in limbajul curent. Multe dintre aceste temeri nu rezista la proba timpului sau a faptelor.” (F.Lelord si C.Andre,Cum sa ne exprimam emotiile si sentimentele, ED.3,2003,pag.239) O clasificare a acestora putem gasi in cartea mentionata anterior: 1. Temeri legate de religie si supranatural; 2. Temeri legate de dusmani aflati la departare; 3. Temeri legate de cunoastere si inovatii stiintifice.

Chiar daca una dintre caracteristicile fricii este aceea de a ne pregati organismul pentru o eventuala actiune fizica (rol protectie), de-a lungul timpului a fost remarcata ingerinta imaginatiei personale (vezi proiectie) datorata procesului psihic de transformare a senzatiilor in perceptii (in special vazul) cu scopul autoprotectiei.

De cele mai multe ori el este transmis inconstient de la mama la copil printr-un proces de supraprotejare. Din punctul meu de vedere imaginatia personala este produsul evenimentelor experimentate personal si al asocierilor unice realizate de care persoana in cauza, care pot determina reactii validate sau nu, social. Acesta ar fi motivul pentru care exista tendinta, la unele persoane, de a creea scenarii formate in baza experientelor traite sau auzite (induse) cu scopul de a se proteja.

FOBIILE sunt afectiuni (maladii) psihologice foarte des intalnite (12% din populatie) caracterizate prin aparitia unor temeri foarte intense, legate de situatii considerate de catre indivizii apartinand aceleiasi culturi ca fiind fara pericol major, dar care obliga persoana in cauza (avand fobie) sa evite ceea ce-i produce teama.

Principalele FAMILII de FOBII:

Exemplificari:

1. FRICA de FRICA – agorafobia si atacurile de panica:

Accese de frica extrem de violente, brutale, incontrolabile, care sunt insotite de simptome fizice care:

1. determina persoana sa-si inchipuie ca va muri; 2. sunt insotite de un sentiment de instrainare care creeaza senzatia persoanei, ca innebuneste. Aceste atacuri sunt foarte violente si creeaza impresia persoanei, ca ele vor reveni, de aici denumirea de „frica de frica”. In mintea persoanei, cel mai usor simptom fizic ce aminteste de frica, este interpretat ca semn prevestitor(stimul) al atacului de panica, putand el insusi declansa frica. Si astfel ia nastere „spirala panicii” intrucat se poate dezvolta si amplifica pana laproducerea unui atac de panica real. Evitarea locurilor pe care persoanele le-au identificat ca fiind „periculoase” (vezi analogia cu mecanismele de aparare) pot declansa in timp „Agorafobia” = teama excesiva de locuri publice.

2. Fobia sociala – frica de ceilalti = Frica obsedanta siintensa de a nu avea un comportament ridicol si neadecvat. Pentru astfel de persoane orice situatie sociala devine o situatie evaluativa si ameninta-toare, generatoare de RUSINE, o alta emotie fundamentala.

3. Stresul post-traumatic – „eterna reintoarcere a fricii” – sau cunoscuta si sub numele de „nevroza traumatica” care apare dupa ce persoana trece printr-o primejdie de moarte, sau este grav ranita. Acea persoana traieste o spaima extrem de intensa care ramane mult timp dupa producerea evenimentului. Acea spaima un soi de fobie experimentala: persoana in cauza nu mai poate face fata situatiei care ii aminteste circumstantele socului psihologic suferit.

In final sa ne concentram asupra unor modalitati de control al temerilor. 1. Acceptati-va teama ! Primul lucru pe care ar trebui sa-l identificati este legat de frica de RUSINE, cu alte cuvinte sa fiti sinceri cu dvs.si sa recunoasteti daca experimentati acesta emotie, dar mai ales sa nu incercati sa o suprimati. Frica in limite normale este un semnal de alarma fata de existenta unui pericol sau a unei vulnerabilitati personale.

2. Dezvoltati-va mijloace personale de a controla frica – a. informati-va in legatura cu teama pe care ati descoperit-o; b. invatati o metoda de relaxare,pentru a apela la ea atunci cand simtit va va cuprinde teama; c. adoptati o atitudine activa fata de frica.

3. Infruntati-va frica – a. confruntarea cu frica trebuie sa se faca sub controlul dvs.; b. infruntati-va progresiv temerile incepand cu aspectele mai putin importante; c. confruntarea trebuie sa fie de durata-este necesar sa acceptati situatia angoasanta suficient de mult ca spaima dvs.sa se reduca ala jumatate; d. confruntati-va regulat cu situatiile care va provoaca teama.

Tabel cu actiuni: