Gelozia si erodarea relatiei de cuplu
Gelozia si erodarea relatiei de cuplu. Motto: „Gelozia este iadul iubirii ranite” – John Milton
La inceputul anului primesc o solicitare telefonica din partea unei persoane de sex masculin, cu rugamintea de a face o programare la cabinetul de psihologie pentru psihoteraie de cuplu.
Dupa primele 10-15 minute de discutii in care fiecare dintre parteneri si-au expus puncul de vedere cu privire la problemele intampinate, am observat tensiunea si pozitionarea lor (fiecare considera ca are dreptate).
Gelozia si erodarea relatiei de cuplu – Psiholog Brasov
Totusi, nu am intuit gravitatea situatiei: relatia era atat de deteriorata, incat orice fel de interventie terapeutica ar fi fost dificil de aplicat iar rezultatele ar fi fost dificil de prevazut.
Spre finalul sedintelor am concluzionat impreuna cu partenerii de cuplu ca erau mai multi factori care au contribuit la separarea lor in fapt (situatie actuala cand s-au prezentat la cabinetul de psihologie).
As prefera sa ma refer doar la unul dintre stimuli care au contribuit la erodarea in timp a relatiei de cuplu: gelozia unuia dintre parteneri. Sa prezentam faptele cu focus doar pe acest indicator:
1. Primele semne (vorbim de flash-urile de gelozie) apar in gandurile sotului, dupa ce vede niste fotografii cu colegele si colegii de munca ai acesteia; o serie de priviri pe care le interpreteaza gresit si o mana pusa ocrotitor pe umarul ei, de catre sef, cu ocazia unei petreceri de firma, ii distruge si „bruma” de incredere pe care i-o mai acorda sotiei;
2. Incep sa se dezvolte „gandurile negre”(flux mental distructiv); potentarea actiunii este determinata de vulnerabilitatea afectiva (nemultumiri si frustrari personale) neidentificata si neacceptata de el, in prima faza; in cea de-a doua etapa, discutam de actiunea neconstienta de comparare a lui cu seful sotiei;
3. Momentul culminant a fost atunci cand sotia lui a cumparat doua bilete la un concert si l-a invitat sa vina cu ea si cu colegii ei, dar el a refuzat si i-a interzis sa mearga amaninatand-o ca ii inchide usa de la casa daca indrazneste sa nu tina cont de dorinta lui; atunci cand s-a intors acasa, a avut surpriza extrem de neplacuta de a gasi butucul schimbat, dar a putut intra in casa prin garaj.
Gelozia si erodarea relatiei de cuplu – Psihoterapeut Brasov
Sa nu va imaginati ca pe tot parcursul dezvoltarii conflictului mocnit dintre cei doi soti, nu au existat nenumarate „explozii conjugale” in care cei doi soti si-au descarcat propriile frustrari si nemultumiri, unul pe celalalt (proiectii pe partener, cu scopul de a se elibera de afectele distructive personale).
Amandoi au utilizat „abuzul verbal”, dar au incercat sa elimine sentimentul de autoinvinovatire, fiind convinsi ca partenerul l-a „jignit” mai mult. Si astfel se instaleaza o „lupta de putere” conjugala, in timpul careia se dezvolta comportamente de tipul agresiv si pasiv-agresiv, in cuplu.
1. Ce credeti ca a gandit si cum credeti ca a interpretat sotul, pozele vazute?
2. Ce credeti ca l-a determinat pe el, dar si pe sotie, sa nu-si identifice propriile frustrari?
3. Ce credeti ca ati putea face dumneavoastra in situatia in care ati descoperi ca va confruntati cu „flash-uri de gelozie”?
Trebuie sa retineti ca procesul de „erodare” (distrugere) a unei relatii este de lunga durata si intotdeauna „vina” apartine in egala masura, celor doi parteneri. Stiu ca pot fi contra-zisa de partenerii de cuplu care s-au confruntat cu situatii de tip „relatie extraconjugala”… dar va intreb:
„V-ati intrebat sincer, ce credeti ca l-ar fi putut determina pe partener(a) sa caute „alinare”(intelegere, respect si afectiune) in alta parte, la altcineva?”
Partenerul gelos fie ca actioneaza din orgoliu si teama de abandon fie din nevoia de a controla si a poseda,il face pe celalalt sa se simta incoltit,agresat,nerespectat sau devalorizat.Atentia constanta si constrangerile autoimpuse pentru a nu genera suspiciuni conduc la pierderea independentei si a integritatii personale iar acuzatiile nefondate de infidelitate pot conduce la resentimente sau tradare.
Tu esti singurul responsabil pentru gelozia pe care o simti.Trairile tale sunt expresia propriilor tale probleme.Ceilalti sunt doar stimuli.
Interesant punct de vedere!… Te-ai gandit ca raspunsul tau poate descrie un mecanism de aparare psihologica numit PROIECTIE?
Nu spun ca nu ai dreptate!… Este punctul tau de vedere, dar pe al partenerului il cunosti?
Care ar fi parerea ta?…
Imi amintesc ca undeva citisem urmatoarele doua definitii despre gelozie: “gelozia nu are mila fata de persoana iubita” si “gelozia este o lipsa de respect fata de persoana iubita”. Altfel spus, convingerea mea personala este aceea ca acest sentiment provine mai mult din neacceptarea personala si nu are de-a face efectiv cu partenerul. Uneori oamenii nu sunt suficient de multumiti de ei, apare un sentiment de neacceptare personala, frica, anxietate, iar toate acestea se proiecteaza (cel mai probabil involuntar) pe cei din jurul lor, iar adesea pe persoana iubita.
Plecand de la primele defintii, sunt de acord ca gelozia erodeaza relatii. Din propria experienta (si ma refer la cea profesionala), am observant ca daca oamenii cu care relationezi se simt increzatori, ei sunt capabili sa livreze rezultatele asteptate; pe de alta parte, atunci cand nu se simt increzatori, cand nu li se acorda incredere, devin frustrati, iar rezultatele sunt comparabile cu esecurile. In consecinta, atunci cand nu exista incredere, in orice fel de relatie, nu se poate crea o legatura pozitiva, iar motivatia dispare. Ca oameni, cred ca toti avem nevoie de validare, pe care cel mai adesea, o cautam in jurul nostru. Cand persoana de langa noi nu are incredere in noi, simtim nevoie de a “evada” catre cineva care ne ofera siguranta, apar frustrari, furie, si tindem sa devenim absurzi si nevazatori atat la nevoile noastre, cat si la cele ale partenerului.
Referitor la prima intrebare, asa cum scrie aici, relatia parea oarecum erodata deja, si cred ca acea poza a fost doar “punctul de inflexiune”, momentul in care el si-a validat oarecum toate fricile lui. Si poate ea nu a inselat, dar pentru el a fost o validare; validare a sentimentului personal pe care il avea.
Pentru cea de-a doua intrebare, e putin mai complicat… Avand in vedere ca ma confront cu aceleasi probleme in relatia mea de cuplu (desi izvorul lor nu a fost gelozia), pot sa spun ca in ceee ce ma (ne) priveste, asteptarile noastre personale, si evident dezamagirea ca asteptarile nu au fost atinse, au dus la acest soi de “lupta de putere”. Proasta comunicare dintre noi atunci cand au aparut problemele a dus la frustrari, si cum nu am stiut sa comunicam, amandoi am avut impresia ca partenerul este vinovat. Ulterior, fiecare dintre noi a devenit nemultumit de relatie, ne-am invinuit unul pe altul, si nu am mai fost capabili sa ne admitem partea de vina. Cred ca a fost o problema de comunicare: cand celalalt nu te asculta, dai vina pe el, este cea mai simpla cale.
Legat de intrebarea a treia, cred ca as incerca sa ma auto-analizez si sa corectez comportamentul deviant. Desigur, o astfel de situatie te ia mereu pe nepregatite, iar realitatea ar putea fi cu mult mai diferita. Probabil daca te simti iubit si apreciat nu ai cum sa ajungi aici. Dar atunci cand cel de langa tine nu iti arata afectiune, lucrurile stau diferit. Te analizezi si nu vezi nimic gresit la tine, si atunci te convingi ca exista a treia persoana din cauza careia “iubirea” pentru tine a murit. Nu cred ca gelozia apare intre doi oameni care se iubesc reciproc, chiar daca nu cu aceeasi intensitate.
Pentru ultima intrebare, „V-ati intrebat sincer, ce credeti ca l-ar fi putut determina pe partener(a) sa caute alinare (intelegere, respect si afectiune) in alta parte, la altcineva?”, jumatate de raspuns il ofera chiar intrebarea: cand nu exista alinare, intelegere, respect, afectiune in relatia de cuplu, cauti in alta parte. Asa cum am spus mai sus, cred ca noi ca si oameni avem nevoie de lucruri pozitive pentru a putea trai, si implicit de validarea celor din jur. Involuntar cautam aceste lucruri. Iar atunci cand nu esti apreciat (acasa, la munca), renunti oricand pentru un medium mai favorizant.
De exemplu: Daca sotul nu te sustine sa iti schimbi cariera la 40 de ani, dar un fost coleg de liceu te incurajeaza si sustine, inevitabil, cu timpul, incepi sa simti un soi de afectiune pentru cel din urma. Si, tot cu timpul, dezvolti sentimente catre cel care te sustine, in timp ce relatia cu sotul devine un calvar. In final, il inseli, iar apoi divortezi. Probabil ca nu vei sfarsi cu colegul de liceu, dar el a fost cel de care aveai nevoie pentru a face schimbarea aceea pe care ti-o doreai pentru tine. A fost omul potrivit cand ai avut nevoie de sustinere. Desigur sotul arata cu degetul ca ai inselat, dar intr-o oarecare masura si el a facut acelasi lucru atunci cand nu ti-a fost alaturi: ti-a inselat asteptarile. Este vorba doar despre asteptari.
Ma bucur Maria, pentru comentariul primit!
Auto-acceptarea este unul dintre indicatorii increderii in sine; atunci cand apare neacceptarea, apare si FRICA, care este una dintre emotiile de baza distructive!
Ceilalti doi indicatori sunt: AUTO-APROBAREA si AUTO-APRECIEREA… Din experienta mea profesionala si personala, cel mai dificil de obtinut este ultimul…
Comentariul tau mi se pare extrem de detaliat… Crezi ca ai dori sa primesti mai multe informatii in mod privat (email)?
Astept raspunsul tau… oricat de tarziu ar veni…