Greseli ale parintilor in relatia parinte-copil
Greseli ale parintilor in relatia parinte-copil
1. Intelegerea temperamentului copilului – Subestimare sau supraestimarea intelegerii temperamentului propriului copil, la care daca se adauga judecarea atitudinilor si a comportamentelor acestuia, poate conduce la aparitia unor asteptari nerealiste din partea parintelui, in calitate de adult. Am intalnit parinti care comparau comportamentul lor cu cel al copilului la aceeasi varsta. Ei pierd din vedere diferentele de ordin social si cultural, specifice perioadei in care au fost copii, cu cele actuale specifice varstei copilului.
2. Judecarea comportamentelor copilului – Reactie atitudinala a parintelui la un comportament nedorit al copilului, la care se adauga judecarea copilului prin prisma unei etichetari a parintelui, cu scopul obinerii perfectiunii pe care el nu a atins-o, conduce la formarea asteptarilor nerealiste, explicate mai sus.
3. Analizarea faptelor copilului – Parintelui ii revine sarcina, in calitate de adult, sa anlizeze faptele nu vorbele spuse de copil, in identificarea motivelor care genereaza comportamentele lui; atentie la comportamentele nepotrivite ale parintelui!
4. Comportament adecvat si corect al copilului – Prin intelegerea temperamentului copilului si a nevoilor reale ale acestuia se evita corectarea permanenta a comportamentului, prin impunerea de reguli neexplicate; astfel se va forma o imagine de sine corecta care il va ajuta sa-si indeplineasca propriile vise, nu pe cele ale parintilor;
Greseli ale parintilor in relatia parinte-copil. Privare de experimentare a propriei copilarii
5. Privare de experimentare a propriei copilarii – A-l priva de propria copilarie, printr-un program prea incarcat de teme si activitati extrascolare, nu il va motiva ca informatiile primite la scoala il vor ajuta; el va percepe ca TREBUIE sa se supuna unui program, dar nu intelege la ce ii va folosi in viitor!… Nu va invata ca este nevoie si de relaxare…
6. Dezvoltarea intelectuala prin prisma competitivitatii – Folosirea competitivitatii in educatie ii poate determina aparitia tendintei spre perfectiune, care antreneaza dezvoltarea unei tolerante scazute la esec, in cazul confruntarii cu o astfel de situatie; de cele mai multe ori este afectat curajul de a accepta situatia si de a merge mai departe, la varsta adolescentei si a adultului tanar.
7. Neimplicarea copilului intr-un proces decizional care il priveste – De cele mai multe ori, parintii considera ca nu este cazul sa implice copilul intr-un astfel de proces, considerandu-l prea mic, sau neexperimentat. Astfel el nu invata sa fie responsabil in ceea ce priveste luarea deciziilor si va cauta permanent sprijin in exterior (alte persoane), neformandu-se capacitatea de auto-valorizare.
8. Lipsa limitelor in interactiunea cu alte persoane – Parintii spraprotectivi care pozitioneaza interesele copilului inaintea intereselor familiei in ansamblul ei, risca sa alimenteze egocentrismul in dezvoltarea copilului. Astfel, la varsta adolescentei, va aparea o dificultate de integrare sociala in grup si/sau in raport cu autoritatea.
Corectarea permanenta a copilului – Psiholog Brasov Silvia Doriana Souca
9. Corectarea permanenta a copilului – Dorinta parintilor, dublata de o credinta ascunsa a lor, privitoare la perfectiunea propriilor copii, generaza o tendinta permanenta de a-i corija. Acest comportament poate induce timiditate si uneori credinta copilului ca „nu este bun de nimic”!
10. A ceda in fata dorintelor copilului, manifestate cu agresivitate – Ati observat situatii in care un copil se manifesta cu agresivitate atunci cand nu obtine ceea ce-si doreste, nu? Comportamente de tipul urletelor, al agresivitatii indreptate impotriva parintilor sau al propriei persoane, care creeaza situatii publice jenante, pot determina parintii sa cedeze in fata copilului. Atentie la validarea unui comportament agresiv!
Comenteaza