Incapatanare si rezistenta. Revenind la cazul prezentat in articolul „Incapatanare si rezistenta – POVESTEA” al carui link il atasez pentru a avea informatiile proaspete, (Incapatanare si rezistenta – POVESTEA) explicatiile date de mama mi-au certificat faptul ca desi cunostea motivele comportamentului copilului, ea nu a reusit sa creeze timpul necesar pentru primul copil de a internaliza limitele impuse de situatia neacceptata de micut.

I-am explicat ca micutul a suferit doua traume: Intreruperea alaptarii si aparitia fratelui intr-un timp relativ scurt de doar doua luni. In cazul copiilor cu varsta asa de mica este extrem de important sa le creezi din timp un spatiu securizat in care sa reusesti sa stabilesti anumite limite comportamentale. INCAPATANAREA nu este ereditara si nici innascuta. Exista caracteristici temperamentale care creeaza un teren fertil pentru a se instala in coportamentul copiilor. 

Senzatia de siguranta a unui copil este data de:

– confortul caminului;

– de armonia din cuplul parental;

– actiunea de trasare a unor limite de catre ambii parinti; este extrem de important ca cei doi sa fie de acord cu modalitatile in care comunica si transmit copilului aceste limite.

Incapatanare si rezistenta – EXPLICATII. Psiholog Brasov

In faza a doua vorbim despre internalizarea limitelor de catre copil care poate avea loc daca:

– copilul se simte iubit si primeste suficienta afectiune in functie de nevoile lui; este important pentru parinti sa identifice care sunt aceste nevoi;

– copilul face pe plac adultului pentru ca simte ca are nevoie de aprobarea acestuia;

– de frica; aceasta emotie il poate determina pe copil sa isi reprime neconstient comportamentul nedorit cand este acasa, dar il poate defula prin comportamente agresive, indaratnice sau de retragere cand se afla in societate

Sa cautam cateva explicatii: 

1. In acest caz date legate de identificarea temperamentului nu am putut obtine datorita faptului ca mama era prea ancorata in situatia conflictuala creeata si am fost nevoita sa-i captez atentia prin explicatii care sa o sustina pe tot parcursul crizei micutului;
2. M-am informat cu privire la eventualele probleme care ar putea exista in cuplul conjugal si mi s-a raspuns ca nu exista; totusi inclin sa cred ca exista ceva probleme, dar nu sunt constientizate poate, datorita focusarii mamei doar pe actiunea de „a ceda” in fata micului incapatanat, pentru a evita conflictele;
3. Am discutat despre dezamagirea si neputinta pe care le experimenteaza mama in pozitia de mama si am incercat sa o sustin in tentativa ei de a creea egalitate intre cei doi copii; mama stie ca cei doi au temperamente diferite, celui mai mare fiindu-i dificil sa socializeze in raport cu cel mic care socializeaza foarte usor; in momentele dese cand cei doi copii se cearta de la o jucarie, ea intervine ferm luand-o; 
4. Am incurajat-o atunci cand mi-a povestit despre modalitatile adoptate de ea pentru a-l disciplina pe cel mare dar si atunci cand mi-a spus ca este extrem de obosita de competitia fraternala dintre cei doi copii; mi-a relatat ca ii este din ce in ce mai greu sa il disciplineze pe cel mare si atunci cedeaza; i-am explicat ca prin acest comportament nu a facut altceva decat sa-i valideze comportamentul ca poate obtine ceea ce-si doreste doar manipuland-o emotional