Nedreptatea vs. asumarea responsabilitatii. Dragi cititori, as dori sa va spun o poveste reala (fapte concrete) si sa primesc un feedback de la voi, cu privire la intrebarile puse in finalul articolului.

La sfarsitul unei luni de iarna o cunostiinta de-a mea a fost lovita pe o trecere de pietoni, de catre un sofer neatent, dar fara sa se afle sub influenta bauturilor alcoolice. Un fapt banal, ati putea spune, care este foarte des intalnit in ultima vreme…

Dar totusi, urmarile leziunilor medicale pe care le-a avut doamna, n-au fost tocmai banale… S-a ales cu destule rani faciale, unele mai usoare, altele care implica interventii chirurgicale estetice importante si o frumoasa fractura de bazin, care a imobilizat-o la pat, o foarte lunga perioada de timp.

Nedreptatea vs. asumarea responsabilitatii

Bineinteles ca imediat ea si sotul ei s-au focusat pe rezolvarea problemelor medicale cu care au fost nevoiti sa se confrunte, datorita neatentiei acelei persoane care a accidentat-o si au amanat verificarea minutioasa a aspectelor legale, care decurg dintr-o asemenea situatie.

Desi am vorbit la cateva zile dupa ce  a fost apta sa realizeze ceea ce i s-a intamplat, nu a „vrut sa creada” ca exista persoane care sa nu fie constiente de ceea ce au facut si sa incerce sa cumpere persoane apte sa schimbe toate documentele care l-ar fi incriminat.

Nu are importanta cum a fost solutionat cazul… Pe scurt, iata ce s-a intamplat:

1. Fica soferului, care se afla in masina in momentul producerii accidentului, a incercat „sa cumpere” declaratii favorabile tatalui sau, avand posibilitatea sa afle care au fost persoanele martore in dosar;

2. Medicul legist care a dat raportul medical in cazul respectiv, a precizat ca persoana accidentata a avut nevoie de mai putin de 60 de zile de spitalizare, pentru a nu se constitui dosarul in dosar penal; sotul cunostiintei mele a fost nevoit sa faca cateva contestatii la Institutul de Medicina Legala, prezentand o serie de acte medicale suplimentare, ca sa obtina un al doilea cetificat medical, care modifica numarul zilelor de spitalizare;

3. Soferul nu a contactat-o decat in momentul in care a fost anuntat ca dosarul accidentului este penal; s-a comportat ca si cand nu ar fi fost responsabil pana atunci, dar cand a aflat de schimbarea situatiei, a admis fapta afirmand ca ar trebui sa fie multumita cu atat…

In final, iata care sunt intrebarile mele:

1. Care credeti ca ar fi motivatia sotului de a nu se focusa pe aspectele factual-legale ale situatiei? Inteleg motivatia cunostiintei mele care a fost accidentata, dar ce l-ar fi putut influenta pe partenerul ei de viata sa nu verifice imediat si amanuntit, datele trecute in acte?…

2. Ce a motivat-o pe fiica soferului sa actioneze ilegal pentru a-si exonera tatal de responsabilitatea evidenta?

3. Ce credeti ca ar fi normal sa se intample cu persoanele responsabile de erorile mentionate in actele prezentate in prima faza, la dosar?

Motivul pentru care v-am prezentat acesta situatie este determinat de un puternic sentiment de revolta, cu care m-am confruntat des, la cabinete in calitate de psihoterapeut. Pot afirma ca mi-a cam „incurcat” activitatea profesionala, datorita emotiilor resimtite.

5.07.2019