Psihoterapeut copii. Motto: „Ne îngrijorăm de ceea ce va deveni copilul nostru mâine, însa uităm de ceea ce este el azi” Stacia Tauscher
Câți dintre noi, ca părinți, nu ne-am confruntat cu interminabilele întrebari ale copiilor noștri, de tip DE CE? …
Câți dintre noi n-am fost întrerupți când vorbeam la telefon, scriam un răspuns la o solicitare profesională, sau pregateam cina?

Atunci când micuții ne întrerup din activitățile pe care le desfășurăm, ei solicită atenție. Adoptă inconștient acest tip de comportament pentru că vor să transmită că se simt lasați pe dinafară. De mici, ei ne cer prin scâncet, ceea ce au nevoie, nu? Ca mame, nu putem ignora plânsetele și țipetele lor, pentru că nu știm motivul și ne îngrijorăm, nu?

Grija noastră și răspunsul promt, le validează cererile. Dar ce putem face? Nu știm și nu avem răbdare să aflăm motivul real. De obicei ne panicam, sau pur și simplu, aplicăm imediat ceea ce am învățat de la mamele noastre. E normal și firesc să aplici ceea ce știi că mama a facut, mai ales că ți s-a confirmat printr-un exemplu parental…

Dacă de mici îi obișnuim să fim prezenți ori de câte ori ei ne cer acest lucru, devine o consecință firească, să o facă și la vârste mai mari.

Să analizăm următorul exemplu: Simina, 5 ani, deși se juca liniștită în camera ei, obișnuia să își facă apariția în holul casei, ori de cate ori, părinții aveau musafiri. De fiecare dată părinții își întrerupeau conversația de bun venit, ca să-și prezinte odorul. Micuța era în centrul atenției, părinții relatând prietenilor, despre micile „realizări” .

La un moment dat au realizat comportamentul fetiței și discutând, au hotărât ca la urmatoarele evenimente, să nu-i mai acorde atâta importanță, ci să își continue nestingheriți, conversația. Văzând că nu mai reprezintă un punct de atracție, fetița a încercat să întrerupă conversația, cu o serie de întrebări… Parinții, și nici invitații lor, nu au raspuns cererii copilului…

Atunci Simina a fugit în cameră și a revenit cu o matură. Uitându-se insistent la parinți, a țipat, în timp ce mătura holul:” Numai eu trebuie să mătur în casa asta! Nimeni nu face nimic!” . Părinții și invitații s-au amuzat, iar Simina a revenit în centrul atenției…

Ce putem observa în acest exemplu:

1. Părinții au observat comportamentul fetiței, au discutat între ei și au hotărât să schimbe ceva.
2. Hotărârea lor nu au comunicat-o și fetiței, care a găsit un mod ingenios de a atrage atenția asupra ei.
3. I-au validat comportamentul, amuzându-se pe seama soluției ingenioase, găsită de copil.

Copiii sunt cei mai buni și fini observatori. Sunt extrem de creativi și insistenți, atunci când își doresc ceva… Ei experimentează și învață din rezultatele obținute…

Revenind la exemplul de mai sus, una dintre cele mai importante nevoi ale copiilor, este cea de apartenență la familia din care fac parte. Percepția lor este : „Am un loc” și sentimentul care se creează, este cel de SIGURANȚĂ.

Astfel se poate dezvolta, în timp, aptitudinea de a comunica ușor și dezinvolt cu părinții. Dacă ei i-ar fi comunicat Siminei hotărârea lor de a nu îsi întrerupe dialogul de bun venit cu prietenii, atunci când fetița își face apariția în holul casei, explicându-i că ei au dreptul de a-și continua discuția începută, ca apoi să povestească despre „realizările” ei, fetița ar fi putut întelege că nu este normal să-ți întrerupi părinții angrenați într-o conversație.

Discuția dintre Simina și părinții ei ar fi trebuit să aibă loc înainte de vizita prietenilor. I s-ar fi dat posibilitatea de a alege : ori așteaptă pâna termină părinții de discutat și abia apoi vorbesc despre ea, ori nu i se acordă nici o atenție pentru o perioadă de timp, nici de către ei, nici de către invitații lor.

Ea poate alege și ulterior să suporte consecințele alegerii făcute… Astfel învață că are dreptul de a alege, dar are și obligația de a suporta consecințele alegerii făcute .

Este foarte important să fim fermi și consecvenți, altfel copilul poate specula situația în favoarea lui (binecunoscuta manipulare a părinților de către copii). Dacă simte că există dezacord între părinți, el va folosi acest lucru în favoarea lui…

Atenție, nu subestimați creativitatea de care pot da dovadă, copiii ! Ei pot fi extrem de amuzanți și inventivi ! Dacă reacționați precum părinții Siminei, râzând ca la o glumă, sau vă simțiți jenați și îi criticați ridicând tonul, nu faceți altceva decât să le validați comportamentul !