Tema Existentiala Viata-Moarte. Dispozitia emotionala de tip SUPARARE este extrem de des intalnita. Absolut toti ne-am confruntat cu astfel de situatii dificile care apar in urma unui cumul de emotii distructive. Cand spun cumul, ma refer la o serie de afecte (una dupa alta), care apar la interval scurt de timp si care determina aparitia mecanismelor de aparare organice si psihologice, cu care suntem dotati.

Este necesar sa acceptati ca organismul uman prin functionalitatea sistemului nervos central cu cele doua componente somatic si autonom, asigura integrarea intr-un mediu – sistemul nervos somatic – (adaptabilitatea prin relationare), dar si coordoneaza activitatea organelor interne, ca si functionalitatea corecta a lor, prin intermediul sistemului nervos autonom (vegetativ). Acesta din urma intervine in situatii de viata obisnuite (SN parasimpatic), cum ar fi schimbarile diverse in viata personala si sociala (ex.locatie, profesie, hobby-uri, dieta, etc), dar si in situatii neobisnuite (SN simpatic), cum ar fi situatiile extreme (boala, despartire, moarte, nastere, etc).

Etape specifice confruntarii cu tema existentiala viata-moarte

Tema existentiala viata-moarte face parte din categoria situatiilor neobisnuite (tip soc), care activeaza sistemul nervos autonom simpatic, prin stimuli. In aceste situatii sunt activate instant, mecanismele de aparare organica, care se traduc prin efecte de ordin fiziologic, dar si mecanismele de aparare psihica, care se manifesta impreuna cu cele organice, ca intr-un tandem perfect. Cumulul acestor efecte resimtite sunt studiate de psihofiziologie.

Ceea ce intereseaza publicul larg sunt efectele resimtite si cum sa le gestioneze personal, pentru a se echilibra afectiv si fiziologic.
In ceea ce priveste starea afectiva de tip suparare, ceea ce cunosc toti si chiar au experimentat ca si efecte la nivel fiziologic, ar fi: greaţa, durerile gastrice, creşterea tensiunii musculare, creşterea ritmului cardiac, respiraţia anormală, neliniştea, agitaţia, irascibilitatea si senzatia de frica exagerata.

La nivel psihic, putem discuta despre consecinte observabile la nivelul gandirii (reducere a capacităţii de a înţelege un alt punct de vedere-dificultate de a rationaliza + supraestimare a gradului de intenţionalitate a celui care provoacă), la care se adauga consecintele comportamentale (atacul verbal, atacul fizic, proiectie – transferul atacului către altcineva, retragerea agresivă prin actiuni ca: a tranti, a sparge, a distruge, care echivaleaza cu descarcari emotionale gestionate incorect).

Referitor la prima categorie, pot sa afirm ca aceste efecte sunt cel mai usor de observat de catre fiecare persoana si reactia fireasca observata este cea de a consulta imediat un medic, fara a lua in calcul psihosomatizarea. Doar daca rezultatele medicale obtinute nu indica o afectiune medicala, atunci este posibil sa isi reformuleze optiuniea si sa incerce sa contacteze un psihoterapeut. In ceea ce priveste cea de-a doua categorie, de obicei apare refuzul de a constientiza consecintele observate.

Prima etapa este Negarea

Pe scurt, atitudinile si comportamentele personale refuzate, indica starea de NEGARE si izolare, care poate fi considerata normala pentru un timp destul de scurt, astfel incat persona sa poata gestiona emotiile coplesitoare specifice socului. Este totusi un raspuns temporar doar (mecanism aparare psihica) care ajuta organismul sa reziste psihic.

A doua etapa este Furia

Cea de-a doua etapa este FURIA, care apare dupa ce dispar efectele negarii si izolarii, si se echilibreaza capacitatea de a rationaliza. Acesta emotie distructiva apare ca urmare a dificultatii de acceptare a starii de fapt. La nivel rational putem intelege anumite fapte (actiuni), dar resentimentele sunt greu de gestionat si atunci apare auto-invinovatirea, care declanseaza unul sau mai multe mecanisme de aparare psihofiziologica (vezi consecinte comportamentale = actiuni).

A treia etapa este cea de Negociere

Cea de-a treia etapa este cea de NEGOCIERE, care este o reactie normala ca urmare a sentimentului de neajutorare, determinat de neputiinta de a actiona pentru a schimba ceva in derularea evenimentelor.

A patra etapa este Depresia

Deci, apare si cea de-a patra etapa: DEPRESIA. Tristetea la care se adauga regretul sunt emotiile de baza care sunt experimentate, iar formele de manifestare sunt materializate prin actiuni de ingrijorare cu privire la diverse actiuni autoimpuse sau impuse din exterior (ex. gasirea unor medici competenti, a doua opinie medicala, variante de tratament, etc.) si auto-responsabilizarea excesiva (ex. TREBUIE sa… sau VREAU EU sa…) care determina amplificarea emotiilor traite si accentueaza durerea psihica.

Ultima etapa este Acceptarea

Ultima etapa si cea mai importanta, datorita faptului ca este un scop pe care nu toate persoanele il ating, il constituie ACCEPTAREA. Aceasta etapa este una de retragere si calm. Nu este nici pe departe una marcata de fericire, dar nici nu trebuie confundata cu depresia. Persoanele in varsta sau foarte bolnave par sa treaca prin aceasta perioada de retragere, dar nu reprezinta, nici pe departe, faptul ca ele constientizeaza si integreaza aceasta tema existentiala. Ci arata faptul ca resimt declinul la nivel fizic si astfel isi impun o restrangere a actiunilor la nivel social.

Modul in care fiecare persoana se raporteaza la acest tip de situatie neobisnuita este una personala si depinde de foarte multi factori (temperament, tip de personalitate, stil de viata si convingeri de baza personale, evenimente anterioare – poveste de viata). Se pot parcurge toate cele 5 etape, sau nu. Dar mai ales este necesar sa accepte ca nimeni nu poate intelege in totalitate afectele cu care se confrunta si sa-si permita sa simta durerea psihica!

Psihoterapeut Silvia Souca
26.03.2019